Alfred Adler

 

Alfred Adler s-a născut în ziua de 7 februarie 1870, într-o familie evreiască de mic-burghezi, stabilită la periferia Vienei. Tatăl său, Leopold Adler (evreu maghiar, negustor de grâne) şi mama sa Pauline (casnică), aveau de crescut patru băieţi şi două fete.

Între copii, Alfred era cel de-al doilea născut („secundul”), fiind un băiat foarte plăpând, mereu suferind (fie de probleme pulmonare, fie de rahitism). Aceste lucruri îl reţineau de la efervescența copilariei, el comparându-se mereu cu fratele său mai mare (cu 2 ani) Sigmund, cu care s-a aflat într-o permanentă competiție, toată viața.

De mic copil, el a fost puternic impresionat de boală şi de moarte. De altfel, pe când avea doar 4 ani, Alfred se trezește într-o dimineață și îl gasește mort în patul de alături pe fratele său mai mic, Rudolf. Acest fapt cutremurător, ca şi sănătatea mereu şubredă a mamei sale, pe care el dorea din tot sufletul să o poată însănătoşi, i-au trezit de timpuriu un interes statornic pentru medici şi medicină. El nu se va lăsa copleșit de această experiență, iar la vârsta de 5 ani (după ce trăiește el însuși experiența morții iminente, în urma unei pneumonii), Alfred Adler părea a se fi decis: țelul său în viață va fi acela de a lupta cu moartea.

Mai târziu va urma cursurile Școlii de Medicină ale Universității din Viena, pe care le va absolvi cu succes (în 1895), specializându-se în oftalmologie. Încă din anii studenţiei a venit în contact cu mişcarea socialistă austriacă, fiind însă influenţat mai mult de ideile lui Friedrich Nietzsche decât de ale lui Karl Marx.

În 1898, ca urmare a preocupărilor sale socioeconomice, a scris şi publicat o „broşură de sfaturi medicale pentru croitori”, în care se remarcă relaţia pe care o descoperă între starea de sănătate şi „starea economică” a populaţiei, dar mai ales concepţia sa despre om ca „produs social”.

Un moment semnificativ în viaţa sa a fost întâlnirea cu Sigmund Freud, cu care a colaborat între anii 1902 – 1908, dar de care s-a separat cu mare vâlvă (în 1911), împreună cu adepţii săi, respingând viziunea exagerat sexualistă a freudienilor „ortodocşi”.

După separare, Adler a trasat coordonatele „psihologiei individuale comparate”, pe care a promovat-o până la sfârşitul vieţii. Ca reacţie imediată la ruptura cu psihanaliza de orientare freudiană, el a constituit Asociaţia pentru Psihanaliză Liberă, iar ulterior a creat Societatea de Psihologie Individuală (1912).

Din anul 1912, Alfred Adler a început să organizeze, în zeci de şcoli vieneze, centre de consultaţii psihopedagogice, bazate pe propria sa concepţie asupra naturii şi devenirii umane, asupra educabilităţii copiilor.

Începând cu anul 1915, el a întreprins tot mai frecvente călătorii peste Atlantic, ţinând conferinţe în mai multe oraşe din Statele Unite ale Americii, unde în cele din urmă s-a şi stabilit. Din 1917 i s-a oferit posibilitatea de a ţine un curs de psihologie medicală la Columbia University şi la New York Medical Center, pentru ca în anul 1932 să ocupe un post de „visiting professor” la Long Island College for Medicine. Trei ani mai târziu, când a devenit cetăţean american cu drepturi depline, Alfred Adler a fondat Journal of Individual Psychology.

S-a stins din viaţă la 8 mai 1937, 1a Aberdeen, în Scoţia, unde venise să conferenţieze pe teme de psihologie individuală aplicativă. A decedat în plină stradă, nu departe de hotelul unde trăsese, răpus de un fulgerător atac de apoplexie.

Principalele sale scrieri sunt:

• Studiu asupra inferiorităţii organelor (1907)
• A vindeca şi a educa (1914, în colaborare cu Carl Furtmuller)
• Practica şi teoria psihologiei individuale (1920)
• Cunoaşterea omului (1927)
• Psihologia individuală în şcoală (1929)
• Psihologia şcolarului greu educabil (1930)
• Sensul vieţii (1933)
• Religie şi psihologie individuală (1933, scris în colaborare cu Ernst Jahn)

Bibliografie:

Dr. Leonard Gavriliu – ALFRED ADLER – UN „CURRICULUM VITAE” – din cartea lui Alfred Adler – Psihologia şcolarului greu educabil – Editura IRI, București (1995)